Boli bacteriene

Din categoria bolilor bacteriene fac parte:

> loca americană;

> loca europeană;

> septicemia;

> paratifoza.

. Loca americană

. .Este una din cele mai grave boli care atacă puietul albinelor, moartea acestuia producându-se după căpăcire. În mod obișnuit, boala apare după culesul de salcâm.

Etiologie

. Agentul patogen este un microb sporulat cu foarte mare rezistență (20-40 ani) numit Bacillus larvae, care se prezintă, fie sub formă de bastonaș cu extremitățile ușor rotunjite, lung de 2-5 microni și lat de 0,5-0,8 microni, fie sub formă de filament.
.Față de temperatură, rezistența germenului în stadiul sporulat este mare, oscilând în funcție de mediul în care se găsește înglobat. Astfel, sporii suspendați în apă pier după 13 minute la 100°C, cei din miere sunt distruși la 105-107°C după 20-40 minute, iar cei din ceară după 30 minute la 120°C. La căldură uscată de 100°C sporii de locă americană mor abia după 8 ore.
.În stare vegetativă (de bastonaș), Bacillus larvae moare după 10 minute în apă încălzită la 60 °C, iar sub acțiunea sodei caustice 5 % și a formolului 10 % este distrus în 5 minute.
Sporii de Bacillus larvae rezistă la acțiunea acidului fenic 5 % timp de luni de zile, a alcoolului 96° timp de 40 de zile, a cloraminei 10 % și a sublimatului coroziv 0,5-1 % timp de câteva zile.
Contaminarea se face pe cale bucală, începând din a doua zi a stadiului larvar, când puietul începe să fie hrănit de către albine. Sursa principală de infecție o constituie cadavrele larvelor uscate, moarte de loca americană. Albinele încearcă să elimine din stup aceste larve și să curețe celulele respective, preluând sporii pe piesele bucale, pe picioare și pe corp. Albinele lucrătoare răspândesc sporii în tot stupul, pe faguri, în miere și polen, precum și pe pereți și în crăpăturile stupilor, unde pot rămâne timp de mai mulți ani.
.Transmiterea bolii dintr-un stup în altul și dintr-o stupină în alta se poate face prin intermediul albinelor hoațe, precum și prin intermediul mătcilor, familiilor și roiurilor de albine cumpărate la întâmplare, a stupilor și inventarului apicol vechi, ceară și miere.

Simptome

.Întrucât larvele mor în mod frecvent după căpăcire, boala se recunoaște clinic în primul rând după aspectul căpăcelelor de la puiet, care sunt perforate și concave, ca urmare a faptului că larvele aderă de acestea, cât și de fundul celulei.

larvă moartă filantă.Larvele prezintă culoarea galbenă-castanie și miros asemănător cleiului de oase. Masa putrefiată este filantă (aderă și se întinde sub forma unui fir atunci când este atinsă cu un bețișor) , fapt ce o deosebește de loca europeană. Albinele lucrătoare îndepărtează o parte din cadavrele larvelor, pentru ca matca să poată depune ouă, ceea ce duce la apariția unui puiet depus neuniform, împrăștiat, spre deosebire de cel din familiile sănătoase, care este așezat compact. În urma deshidratării, cadavrul devine complet uscat, aderent la peretele celulei cu care formează corp comun, greu de separat.

Tratamentul

. Având în vedere marea rezistență a formelor sporulate, se impune, ca o necesitate, colectarea albinelor într-o ladă goală, acoperită cu plasă de sârmă, urmând ca albinele să fie ținute la rece și întuneric (pivniță) timp de două zile, pentru a permite consumarea mierii infectate din gușă și eliminarea sporilor. După acest interval de timp, albinele sunt transvazate într-un stup dezinfectat, prevăzut cu faguri artificiali, unde li se administrează sirop medicamentos.
.După o prealabilă curățire, stupii se dezinfectează cu o soluție caldă de sodă caustică 3-4 %, se lasă la soare timp de 6 ore, după care soda se îndepărtează prin clătire cu multă apă, se usucă și se revopsesc. Inventarul apicol se dezinfectează prin flambare, iar echipamentul de pânză prin fierbere timp de 30 minute. Albinele moarte, stupii vechi și inventarul de mică valoare (perne, pături etc.) se distrug prin ardere. Mierea infectată se diluează cu o cantitate egală de apă, după care se sterilizează prin fierbere până revine la volumul inițial și se folosește exclusiv în hrana oamenilor. Fagurii se reformează pentru extragerea cerii, iar boștina se arde.
.În tratamentul locei americane se pot utiliza sulfamidele și unele antibiotice. Din grupa sulfamidelor se remarcă sulfatiazolul, iar din grupa antibioticelor oxitetraciclina, eritromicina, negamicinul.
.Soluția medicamentoasă pe bază de sulfatiazol se prepară dintr-un gram sulfatiazol la un litru sirop și se administrează câte 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine, în 7 reprize, din 4 în 4 zile. Sulfatiazolul comprimate se administrează în amestec cu zahăr pudră, în doză de două comprimate a 0,5 g la 100 g zahăr presărat deasupra cuibului, repetat de două ori la interval de 7 zile.
.Oxitetraciclina se poate utiliza în doze de 0,5 g la un litru de sirop, administrarea făcându-se în trei doze a câte un litru la interval de 7 zile. Oxitetraciclina sub formă uscată (pulbere) se amestecă cu zahăr pudră în cantitate de 5 g la 1 kg de zahăr și se administrează prin presărare în trei doze a câte 100 g fiecare, la interval de 7 zile.
.Eritromicina se folosește în doză de 0,3 g la litru de sirop, câte 250-400 ml pentru o familie de albine, de două ori la interval de 3 zile, apoi încă de 3 ori la interval de 7 zile.
Negamicinul se utilizează în doză de 0,4 g la litrul de sirop, câte 250 ml pentru o familie de albine, de 2 ori la interval de 3 zile, apoi încă de 3 ori la interval de 7 zile.
La apariția bolii se tratează toate familiile de albine din stupină, ele fiind considerate contaminate.

medical Pentru mai multe informații referitoare la Loca americană, citiți și articolul „Loca americană”, din Agenda sanitar-veterinară, la Articole.

. Loca europeană
. .Este o boală a puietului de albine, răspândită pe tot globul, care apa primăvara timpuriu și se menține până toamna când încetează creșterea puiet. Boala afectează în special larvele tinere, necăpăcite și numai rareori pe cele căpăcite.

Etiologia

nu este elucidată până în prezent, în intestinul larvelor bolnave sau moarte găsindu-se mai multe specii bacteriene: Bacillus pluton, Bacillus alvei, Bacterium euridice, Bacillus orpheus și Streptococcus apis.
.Loca europeană este mai puțin gravă decât loca americană, deoarece majoritatea bacteriilor care contribuie la apariția ei nu sporulează, iar sporii speciilor sporogene au o rezistență mai scăzută față de acțiunea agenților fizici sau chimici.
.Contaminarea se face pe cale bucală, prin consumul de hrană infectată, iar răspândirea bolii, prin albinele hoațe, trântori (care au acces liber în orice familie), precum și prin schimb de faguri infectați sau folosirea inventarului apicol nedezinfectat.
.Boala apare, de obicei, în luna mai și este favorizată de existența unor familii slab dezvoltate, necorespunzător îngrijite, de timpul rece și ploios, precum și de lipsa culesului de nectar și polen. Căldura din timpul verii și apariția unui cules bun, de mare intensitate, fac ca boala să regreseze sau chiar să se vindece spontan.

Simptome

.În faza incipientă, boala este greu de depistat. În prima fază a îmbolnăvirii, larva devine mai transparentă, distingându-se ușor traheile și tubul digestiv. După puțin timp, corpul ei se înmoaie și își schimbă poziția normală, luând forme diferite, răsturnate, răsucite, devine gălbui și treptat se bifurcă. După 3-4 zile, larvele mor și începe procesul de descompunere treptată. În locul larvelor apare inițial un lichid opalescent, apoi cafeniu, care cu timpul devine vâscos. Mirosul larvelor în acest stadiu poate fi de putrefacție, dacă agentul patogen determinant este Bacillus alvei, acru, când domină Streptococcus apis, sau aromat, când pro­cesul infecțios a fost determinat de Bacterium euridice. Larvele nu aderă de suportul celulelor, fapt pentru care albinele le îndepărtează cu ușurință, iar suprafețele de puiet devin heterogene. Când evoluția bolii este înaintată și albinele nu pot îndepărta cantitatea mare de larve care pier, acestea se usucă sub formă de solzișori, ușor detașabili de pereții celulelor. Spre deosebire de loca americană, conținutul larvelor bolnave nu este filant.
Când se îmbolnăvește puietul căpăcit, căpăcelele celulelor se adâncesc și devin mai închise la culoare. Prenimfele au culoarea maronie și emană un miros de putrefacție.

Tratamentul

constă în administrarea de sirop medicamentos, preparat cu antibiotice, sulfamidele având un efect redus. Dintre antibiotice, s-a dovedit că cea mai eficientă acțiune o are streptomicina, 1 g la un litru de sirop, administrându-se câte 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine, în patru repetiții, la interval de 4-5 zile.
.Oxitetraciclina se dizolvă în doză de 0,5-0,75 g la un litru de sirop și se administrează câte 250-500 ml în funcție de puterea familiei de albine și gravitatea bolii, 4-5 administrări la interval de 4-5 zile.
.Cele două antibiotice se pot administra și sub formă de praf, ameste­când 2,5 g la 1000 g zahăr pudră. Se fac pudrări printre rame, peste albine, cu câte 80-100 g de 4 ori la interval de 3 zile și de încă 2 ori la interval de 5-7 zile. Concomitent cu primele 3 tratamente se pot face și 3 administrări de sirop preparat din 1 kg locamicin la 1 litru de apă, câte 250 ml.
Pentru o mai bună dispersie a antibioticului în sirop, conținutul acestuia se dizolvă inițial cu puțină apă fiartă și răcită.
.Obținerea unei vindecări definitive presupune luarea unor măsuri auxiliare privind distrugerea fagurilor cu mult puiet bolnav, transvazarea familiilor bolnave în stupi dezinfectați, dezinfecția stupilor, a inventarului și utilajului apicol, înlocuirea cât mai frecventă a fagurilor, menținerea unor familii de albine puternice și active.

. Septicemia
. .Este o boală infecțioasă a albinelor adulte și apare în toate sezoanele active ale anului, fiind favorizată de condițiile necorespunzătoare de întreținere și, în special, de locurile umbrite și răcoroase.

Etiologie

. Agentul patogen este Bacillus apisepticus, care se întâlnește frecvent în interiorul stupilor și devine virulent numai în cazul în care rezistența organică a albinelor scade. El se prezintă din punct de vedere morfologic sub forma unor bastonașe mici, cu capetele rotunjite polimorf. Prin încălzire la 73-74°C este distrus după 30 minute, iar la 100°C după 3 minute.

.Razele solare, vaporii de formol și alți factori fizici și chimici îl inactivează ușor.
.Contaminarea se face prin intermediul aparatului respirator de unde agentul pătrunde în hemolimfă, se înmulțește și produce moartea prin septi­emie. Pe cale digestivă, contaminarea nu este posibilă în mod obișnuit, deoarece condițiile din intestinul albinei nu sunt favorabile multiplicării microbului. Evoluția bolii este ușoară, înregistrându-se adesea vindecări spontane atunci când cauzele care au favorizat apariția dispar sau se ameliorează.

Simptome

. Albinele bolnave au hemolimfă cu aspect lăptos, prezintă mobilitate redusă, contracții abdominale înainte de moarte, se târăsc în fața urdinișului, mor în număr mare, iar cadavrele se descompun foarte repede, devin fragile, detașându-se în părțile componente la cea mai mică atingere.

Tratamentul

.În primul rând se recomandă măsuri de prevenție care urmăresc îndepărtarea cauzelor care o produc (umiditatea excesivă, familii slabe, înlocuirea mătcilor necorespunzătoare etc.). S-a constatat totuși că antibioticele previn apariția unor eventuale complicații. În acest sens, se recomandă administrarea de oxitetraciclină sau eritromicină (250.000 U.I./litru sirop) în doză de 50 ml la un interval ocupat de albine, timp de 10 zile.

. Paratifoza
.Este o boală sporadică a albinelor adulte, favorizată, în principal, de condițiile necorespunzătoare de întreținere.

Etiologie

.Agentul patogen este Bacillus parathyphi alvei, care, din punct de vedere morfologic, se prezintă ca un bastonaș cu extremitățile rotunjite, lung de 1-2 microni și lat de 0,3-0,5 microni. Bacilul este nesporulat, cu cili dispuși în jurul celulei.

.Contaminarea se face pe cale bucală, prin intermediul apei infectate. Acțiunea agentului patogen se manifestă sub influența unor factori, printre care amintim ploile reci și prelungite. Germenul se multiplică intens în intestinul albinei, apoi penetrează în hemolimfă, provocând moartea prin septicemie. În interiorul stupinei, boala se transmite prin albinele hoațe, trântori etc.

Simptome

.În forma acută, boala provoacă moartea albinelor și depopularea familiilor. Albinele bolnave pierd capacitatea de zbor, se târăsc în fața urdinișului, au abdomenul balonat, prezintă diaree, după care mor. Clinic, boala se confundă cu nosemoza și acarioza, diagnosticul stabilindu-se prin examen microscopic.

Tratamentul

medicamentos este același ca și în cazul locii europene și se mai recomandă dezinfectarea materialului care a venit în contact cu albinele bolnave, înlăturarea din cuib a ramelor murdărite cu diaree, schimbarea mătcii și unificarea familiilor slabe.