Boli virotice

Bolile virotice sunt provocate de diverși viruși.

Din categoria bolilor virotice fac parte:

> puietul în sac;

> boala neagră.

. Puietul în sac

. .Este o boală a puietului de albine, mai puțin răspândită, fiind favorizată de acțiunea factorilor nefavorabili de mediu.

Etiologie

.Agentul patogen al bolii este un virus filtrabil, denumit Morator aetatule, dar compoziția lui biochimică încă nu este cunoscută.
.Rezistența virusului nu este prea mare. Astfel, suspendat în apă piere după 10 minute la 59°C, iar în miere și glicerina în același timp la 70-75°C. Razele solare îl distrug în mediu hidric în 4-6 ore, iar în mediu uscat în 4-7 ore. În fagurii cu miere rezistă aproximativ o lună, iar procesele de putrefacție îl inactivează după 2-3 zile.
.Contaminarea se face pe cale bucală, odată cu preluarea hranei infectate, fiind receptive mai ales larvele în perioada de transformare în prenimfă. Răspândirea bolii se face prin contaminarea albinelor care încearcă să înlăture larvele bolnave. Apariția bolii este favorizată de răcirea bruscă a timpului și de ploile prelungite și ea poate apare în tot timpul sezonului activ. Evoluția bolii depinde de puterea familiei de albine în care a apărut, iar schimbarea factorilor de mediu, cum ar fi de exemplu un cules bun, poate determina vindecarea, fără intervenția apicultorului.

Simptome

.Întrucât moartea puietului se produce după căpăcire, celulele au căpăcelele concave, perforate și mai închise la culoare. Larvele devin galbene, cenușii sau brune, cu capul de o culoare mai închisă decât corpul, sunt întoarse complet cu partea ventrală în sus, iar cu cea dorsală se sprijină pe pereții inferiori ai celulei, luând aspectul unor pungi (saci cu lichid). Acest conținut nu este vâscos sau filant, nu este mirositor, iar larvele nu aderă de pereții celulei, putând fi îndepărtate din stup. Prin uscare, corpul se transformă într-o crustă.

Tratamentul

este similar cu cel aplicat în cazul locilor, folosindu-se sulfatiazolul combinat cu streptomicina sau numai teramicina, rezultate satisfăcătoare dând și cloromicetina

. Boala neagră
. .Această boală, cunoscută și sub denumirea de boala de pădure sau paralizia, apare vara în perioadele dintre culesuri, fiind condiționată de o serie de factori nefavorabili ca seceta, mierea de mană sau lipsa culesului.

Etiologie

.Se pare că agentul cauzal al acestei boli este un virus, etiopatogeneza acestei boli nefiind încă pe deplin elucidată. Boala poate fi generată de o tulburare a metabolismului proteic, cauzat de diferite sorturi de polen, bacterii, ciuperci sau unele substanțe chimice sau de condițiile de mediu nefavorabile.

Simptome

. Albinele bolnave își pierd capacitatea de zbor, se târăsc în fața urdinișului, fac mișcări dezordonate, prezintă abdomenul mărit și corpul negru, cu aspect unsuros, ca urmare a căderii învelișului pilos și mor cu aripile ținute sub formă de acoperiș, depărtate și în jos.

.Albinele din stupii afectați nu mai adună rezerve de miere, ci dimpotrivă consumă tot ce culeg. În interiorul stupului, albinele bolnave cad de pe faguri, se agită pe fundul stupului, o parte ies pe urdiniș, cad cu fața dorsală spre pământ, se agită, au trompa întinsă și nu pot sta în poziție normală.

Tratamentul

medicamentos nu a fost elaborat până în prezent, fiind recomandată, pe lângă măsurile de igienă, schimbarea mătcii la familiile bolnave sau administrarea a 250 ml de sirop călduț (35°C) cu adaos de 10 % lapte de vacă fiert, tratament care combate eventualele intoxicații sau carențe proteice. Se mai recomandă ca mijloc de tratare a acestei boli sucul de lămâie în 4 litri sirop, sau acidul citric cristalizat, 1 g la un litru sirop, administrat în aceleași doze ca mai sus.