Bolile necontagioase

În categoria bolilor necontagioase intră următoarele boli:

– puietul răcit;

– boala de mai;

– diareea albinelor;

– anomaliile mătcilor.

. Puietul răcit

. Puietul răcit apare de obicei primăvara, în familiile slabe, care au cuiburile nerestrânse și neîmpachetate. Poate apare și atunci când apicultorul lărgește prea mult cuibul familiei de albine sau menține prea mult stupii deschiși pe timp nefavorabil, rece, precum și atunci când în familia de albine, ca urmare a unei boli, numărul albinelor s-a redus foarte mult și puietul a rămas neacoperit.

Simptome

.Larvele bolnave nu emană nici un miros caracteristic, își păstrează forma și consistența, dar își pierd luciul și culoarea lor devine cenușie.

.Prevenirea răcirii puietului se face prin aplicarea unor tehnologii corespunzătoare de creștere a albinelor (ținerea cuibului strâns, primăvara, până când timpul permite introducerea fagurilor noi în cuib), prin menținerea unor familii puternice, cu destule albine acoperitoare și prin combaterea bolilor albinelor adulte, care reduc numărul albinelor din colonii.

. Boala de mai

.este o boală a albinelor tinere, mai ales a albinelor care se ocupă de creșterea puietului. Ea apare de obicei primăvara, când familiile de albine se dezvoltă puternic și este crescută o cantitate mare de puiet. Albinele doici produc, în această perioadă, foarte mult lăptișor pentru hrana puietului, motiv pentru care ele consumă mult polen. Acesta nu poate însă să fie prelucrat fără o cantitate suficientă de apă. în zilele reci când nu pot zbura, sau intensitatea zborului este redusă, apare lipsa de apă, fenomen ce duce la un fel de constipație a albinelor tinere.

Contaminarea

. De cele mai multe ori sunt afectate toate familiile dintr-o stupină, deoarece lipsa apei le afectează în egală măsură.

Simptome

. La ieșirea din stup, albinele tinere se târăsc în fața urdinișului, încearcă să zboare, dar cad la pământ și mor. Au abdomenul umflat, iar excrementele sunt galbene până la cafeniu deschis și au forma unor cârnăciori cu consistență tare. Dacă se apasă pe abdomen, iese o pastă tare, galbenă. Aceste simptome apar mai ales primăvara, după o perioadă rece.

Tratamentul

se face cu sirop de zahăr foarte diluat, pulverizat pe albinele de pe faguri sau administrat în alimentator și prin instalarea adăpătorilor în apropierea stupilor.

. Diareea albinelor

. este o boală fiziologică nemolipsitoare a albinelor adulte și este consecința unui consum ridicat de hrană sau miere de calitate inferioară. Boala mai poate fi cauzată și de zgomote mari produse în jurul stupinei, de prezența unor dăunători în cuib, de pierderea mătcii, de blocarea urdinișului și, ca urmare, de neefectuarea zborului de curățire etc.

Simptome

.Boala se evidențiază prin apariția excrementelor de culoare castanie pe faguri și rame, cu miros neplăcut. Albinele bolnave de diaree pierd capacitatea de zbor, se târăsc în fața urdinișului și au corpul acoperit cu excremente. Abdomenul lor este mult mărit, iar atunci când sunt luate în mână și presate pe acesta, elimină excremente sub formă de jet.

Tratamentul
. În cazul apariției diareii și pentru prevenirea apariției altor boli, se recomandă, pe lângă îngrijirea corectă, administrarea de ceai de plante medicinale sau sirop medicamentos, cu antibiotice, ca în cazul locii europene.

. Anomaliile mătcilor

. Pe lângă bolile infecto-contagioase, mătcile pot prezenta și un număr mare de anomalii, produse fie de procese distrofice ale sistemului neuro-endocrin, fie de natură congenitală
. Mătcile manifestă tulburări fiziologice legate de vârstă, care se manifestă prin modificări structurale. Astfel apare atrofierea glandelor producătoare de venin, închiderea la culoare a tubilor Malpighi, pigmentarea țesutului adipos, fibrozarea și calcifierea valvei vaginale etc.
Ca urmare a unor tulburări nervoase, la mătci se pot observa pareze, paralizii precum și depunerea de ouă nefecundate. Aceste tulburări apar ca urmare a unor traumatisme fizice survenite cu ocazia marcării, tăierii aripilor sau altor manipulări, precum și ca urmare a unor disfuncțiuni ale sistemului neuroendocrin.
. Dintre tulburările somatice se pot aminti: mătci pitice (apar când culesul în natură este insuficient și nu determină modificări în structura internă sau externă), mătci cu extremități somatice anormale (cu aripile sau membrele slab dezvoltate, anormale, nu pot zbura și nu se pot menține pe suprafața fagurilor), ginandromorfismul (apariția, ca urmare a unor factori nefavorabili de mediu pe același individ a unor organe proprii celor două sexe), ciclopismul (prezența unui singur ochi compus, de formă semilunară, dispus central), microcefalia (apariția unor albine cu capul mai redus) etc.
. Aparatul și organele de reproducere pot prezenta următoarele modificări: aplazia ovarelor (ovare complet nedezvoltate), atrofia ovarelor (mătcile au fost normale, dar ca urmare a unui dezechilibru neuroendocrin, depunerea de ouă se diminuează), hipoplazia ovarelor (dezvoltarea insuficientă a oviductelor, ovare reduse ca volum, consistență și culoare modifi­cate, sterilizate), obstrucția ovarelor (stagnarea spermei în oviducte ca urmare a nedezvoltării corespunzătoare a veziculei spermatice), obliterarea oviductelor prin calculi rectali (intestinul posterior supraîncărcat cu concrețiuni calcaroase, obliterează căile genitale) etc.
. Unele mătci pot deveni trântorițe, adică din ouăle depuse de ele se nasc numai trântori, fie datorită expulzării cantității de spermă, fie ca urmare a unor tulburări funcționale cauzate de un spasm nervos la nivelul sfincterului receptaculului seminal, care împiedică ieșirea spermatozoizilor pentru un moment. Uneori, ca urmare a unei infecții virale, spermatozoizii prezintă degenerări morfologice, cum ar fi răsuciri, încovrigări și alte forme bizare, acestea influențând negativ evoluția embrionului.Mătcile cu diverse anomalii trebuie înlocuite imediat ce au fost depistate, cu alte mătci tinere și prolifice.