Intoxicații

La albine, intoxicațiile se pot produce cu:

> polen;

> nectar;

> miere de mană;

> pesticide folosite la combaterea dăunătorilor de culturile agricole.

. Intoxicația cu polen

. Această intoxicație este cauzată de polenul toxic recoltat de albine de la diferite plante otrăvitoare situate în raza de zbor a albinelor.

grăuncioare de polen.Printre plantele polinifere care intră în această categorie amintim: omagul, ceapa, nemțișorul, tutunul, măselarița, laptele cucului, teiul argintiu și multe altele. Intoxicațiile albinelor în anumiți ani se produc din cauza alcaloizilor, glucozizilor și uleiurilor eterice volatile, pe care aceste plante le conțin. Uneori, sub influența unor factori de mediu și unele plante polinifere cunoscute ca nevătămătoare pot produce polen toxic pentru albine.
.Boala apare în diferite perioade ale sezonului activ și afectează în special albinele tinere și puietul neavând un caracter contagios. în mod obișnuit, boala este de scurtă durată, dar un timp nefavorabil și lipsa unui cules de polen neotrăvitor, prelungește și agravează boala, producând moartea prin intoxicare a unui număr mare de albine.

Simptome

pe care le prezintă albinele bolnave sunt în funcție de conținutul în substanțe toxice ale polenului consumat.

.Intoxicația cu polen se poate recunoaște prin prezența pe scândura de zbor, în fața urdinișului și pe fundul stupului, a unui număr mare de albine moarte. Albinele au abdomenul mărit și la o ușoară atingere a lui cu mâna, elimină excremente de consistență păstoasă, de culoare galbenă-verzuie. Aceleași materii fecale se găsesc din abundență și pe capacele stupilor.

.Uneori albinele prezintă și paralizii ale membrelor posterioare și ale aripilor.

Tratamentul

este nespecific și constă în administrarea siropului de zahăr (1:2), călduț (37°C), în doză de 500 ml pentru o familie, din 2 în 2 zile, până la dispariția simptomelor clinice.

. Intoxicația cu nectar

. Această boală este determinată de consumul de nectar toxic secretat de aceleași plante care produc și polenul otrăvitor. De obicei, boala se instalează odată cu apariția timpului nefavorabil secreției de nectar și afectează mai mult albinele culegătoare. S-a constatat că nectarul toxic conține pe lângă alcaloizi și glucozizi și manoză, un zahăr cu proprietăți toxice deosebite pentru albine. Atunci când nectarul dăunător este recoltat în cantitate mare, mierea care rezultă din el devine periculoasă și pentru consumul uman.

Simptome
.Albinele intoxicate cu nectar devin neliniștite, apoi agitate, treptat își pierd capacitatea de zbor, se târăsc pe pământ, fie în fața urdinișului, fie în jurul plantelor cu nectar toxic, paralizează și mor. Dacă consumul de nectar toxic a fost mai mic, albinele își pot reveni.

Tratamentul

constă în administrarea de sirop de zahăr, câte 500 ml zilnic fiecărei familii, timp de 3-5 zile.

. Intoxicația cu mierea de mană

. Intoxicația cu mană se manifestă mai ales în timpul iernii și la începutul primăverii, dar poate apare în tot sezonul activ, ori de câte ori albinele culeg acest produs. În lipsa nectarului floral, albinele recoltează mana în cantități mari și o prelucrează în miere de mană, care apoi este depozitată în faguri ca rezervă de hrană.
.Toxicitatea mierii de mană nu este întotdeauna aceeași, ea variază de la o perioadă la alta și de la o localitate la alta, fiind în funcție de plantele de pe care se recoltează, de insectele care o produc, de condițiile meteorologice și de compoziția ei. Toxicitatea ei este determinată de sărurile minerale și mai ales cationii de potasiu, precum și de alte elemente.

.Digestibilitatea ei pentru albine este mică, ceea ce duce la supraîncărcarea rectului peste limitele fiziologice în timpul iernii. Acțiunea ei dăunătoare față de albine este în raport direct cu proporția în care se amestecă cu miere florală Când rezervele de hrană sunt formate exclusiv din miere de mană, tulburările digestive însoțite de acțiunea toxică și de posibilitatea declanșării nosemozei decimează în totalitate familiile respective de albine.
.Deoarece modificările ce apar la albinele intoxicate cu miere de mană nu sunt caracteristice, ele putându-se confunda cu alte boli ale albinelor adulte, diagnosticul clinic nu este posibil, se face un examen microscopic al intestinului mijlociu și posterior al albinelor și un examen de calitate a mierii.
.Combaterea intoxicației cu miere de mană se face prin examinarea calității mierii și excluderea de la iernare a proviziilor în care există miere de mană.

. Intoxicația cu medicamente

.În general, prin medicament se înțelege acea substanță care introdusă în organismul viu este în stare să diminueze sau să înlăture tulburările pe care acesta le prezintă.
.În ultimii ani, în combaterea bolilor infecto-contagioase ale albinelor s-au folosit și se folosesc numeroase antibiotice și chimioterapice, care administrate în doze necorespunzătoare pot deveni toxice pentru organismul acestora.

Simptome

.Sub acțiunea dozelor prea mari de antibiotice, puietul își schimbă poziția normală în celule, își pierde culoarea normală, devenind de nuanță mai închisă și, în general, este înlăturat din celule de către albine. Albinele adulte s-au dovedit mai rezistente decât puietul față de acțiunea toxică a antibioticelor și sulfamidelor.

.Diagnosticarea acestor intoxicații medicamentoase la puiet și la albinele adulte se face pe baza examenului de laborator, al anchetei toxicologice și anamnezei, pentru a exclude astfel confundarea cu alte boli infecto-contagioase sau cu alt tip de intoxicații. Pentru a evita apariția acestor manifestări în stupină, se recomandă a respecta dozele și protocolul de administrare a medicamentelor prescrise de specialiști pentru fiecare boală în parte.

. Intoxicația cu pesticide

.În agricultură sunt folosite din ce în ce mai multe substanțe chimice deosebit de toxice pentru combaterea bolilor și dăunătorilor plantelor de cultură sau a celor din zona forestieră.

.Această metodă chimică de combatere a dăunătorilor duce la scăderea numărului polenizatorilor naturali ai plantelor și la necesitatea protejării și folosirii dirijate a albinelor ca insecte polenizatoare, în scopul sporirii producției vegetale. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea unor substanțe chimice mai puțin toxice pentru albine și prin aplicarea lor în momente în care nu vin în contact cu acestea.
.Insecticidele, indiferent de natura lor, de ingestie, de contact sau de respirație, sunt nocive atunci când penetrează organismul albinei și provoacă un dezechilibru fiziologic la câteva procese biologice fundamentale.
.Deoarece, evoluția toxicozei este de obicei fulgerătoare, în cursul unei zile pot fi distruse mai multe prisăci, iar această evoluție depinde de distanța și suprafața tratată, precum și de natura și remanenta substanțelor aplicate.

Simptome

.Dacă insecticidul utilizat este mai puțin nociv, sau distanța dintre stupină și cultura tratată este mai mare, familiile de albine intoxicate au o activitate mai redusă și prezintă un mare număr de albine moarte pe fundul stupului, în fața urdinișului și în direcția zborului. O parte din albinele care supraviețuiesc cad de pe faguri, se târăsc în fața urdinișului, iar altă parte încearcă să părăsească stupul împreună cu matca. Puietul de albine intoxicat își schimbă poziția, culoarea, se atrofiază și piere.

albine intoxicate, în iarbă.Până la utilizarea unor insecticide netoxice pentru albine, dar cu același efect pentru distrugerea dăunătorilor agricoli, singura posibilitate de prevenire a intoxicațiilor la albine constă în respectarea legislației în vi­goare privitoare la interzicerea stropirilor când plantele melifere sunt în perioada de înflorire (ordinul nr. 127/21 oct. 1991). în cazul când sunt tratate anumite suprafețe agricole sau forestiere cu substanțe insecticide în perioada când sunt cercetate de către albine, familiile de albine trebuie transportate la cel puțin 5 km de zona în care se aplică combaterea, sau se închid pe întreaga perioadă de tratare și de remanentă a substanței insecticide pe plante. Durata închiderii familiilor de albine se scurtează mult atunci când după aplicarea tratamentului chimic intervine o ploaie, apa reducând efectul nociv al substanței chimice aplicate, diluând-o.